Somn ușor

Pseudonim   December 12, 2016   No Comments on Somn ușor

Singurele alegeri desfășurate înainte de anii 90, de care îmi aduc aminte, au fost intr-o zi de 6 ianuarie 84 dacă nu ma înșel (țin minte datorită asocierii cu Boboteaza, și gerul aferent). Am plecat de mănuță cu părinții mei către secția de votare din Școala Generală 24, de pe strada Tunari. Pe drum am început interogatoriul:

-Tată, tu cu cine votezi?

– Cu tovarășul Nicolae Ceaușescu.

– De ce cu el? Nu mai există și alt candidat?

– Mai este și un alt candidat, dar este de forma…

La momentul respectiv nu aveam capacitatea de înțelegere a situației, eram doar curios ca tatăl meu, care înjura în șoaptă PCR-ul și pe Ceaușescu, avea de gând sa-l voteze. Prezența la vot a fost de peste 90%, iar Ceaușescu a fost ales cu peste 95 de procente, asta ca să se vada ca poporul alege…

Lumea se temea de repercursiunile neprezentării la vot, pentru că la un control de rutina al Miliției, care te putea legitima fără motiv, lipsa ștampilei de pe buletinul de indentitate conducea la dificila întrebare: De ce nu ați votat, tovarășe?

Am simțit nevoia să fac această introducere, pentru a sublinia care era atmosfera înainte de răsturnarea puterii în România (să ma bați și nu îi spun revoluție).

Acum, spre deosebire de atunci, putem vota fiecare cum ne îndeamnă conștiința, ne putem informa despre fiecare canditat, program politic, orientare, doctrină, șamd. Avem opțiuni. Putem să funcționăm ca o societate, să tragem la răspundere aleșii, sau mă rog, am putea, dacă ar exista implicare.

Sentimentul de apartenență la societate atinge apogeul manifestării (cel puțin din punctul meu de vedere) atunci când punem ștampila pe buletinul de vot, nu faptul că plătești taxe, nu cetățenia înscrisă pe cartea de identitate. Ori în scumpa noastră țară, interesul este foarte slab. Cu excepția celor înregimentați politic (membru de partid) și ai celor care încă mai speră la o schimbare de culoare, restul sunt o masă amorfă, și absentă.

Cele mai des întalnite argumente sunt cele de genul “dacă votul meu ar fi contat, nu aveam dreptul să votez“, sau “toți sunt la fel“, sau nehotărâre, sau nu a apărut acel candidat perfect, etc…

O societate în care prezența la vot este sub 60%, este din punctul meu de vedere o societate care nu conștientizează conceptul democratic, care nu are termen de comparație, o societate absentă în general, o societate nehotărâtă și neimplicată.

Eu vreau să îți mulțumesc dragă absentule nehotărât, scârbit, sictirit, sau cum te simți față de exercitarea dreptului de vot, sau mai exact alegerea de a nu exercita acest drept. Vreau să îți mulțumesc, pentru ca nehotărârea ta, m-a ajutat pe mine să iau hotărârea de a nu îmi mai pierde timpul pe aici, de a mă detașa de speranța pe care o trăiesc de peste 20 de ani că poporul nostru se va trezi din starea pe care o trăiește, că se va sătura să stea intr-o ciobă călduță, unde “las că merge și așa“ este motto-ul definitoriu.

Cu regret, îți spun: Pa România!

(2)(0)
FacebookTwitterLinkedInWhatsApp

Leave a Reply