Egali

Alexandra   August 8, 2016   No Comments on Egali

Imaginati-va o lume utopica, fara emotii. O lume in care  iubirea, compasiunea, violenta, crimele, sunt eliminate inainte de nastere. Pur si simplu sunt intrerupte printr-un mecanism ce ofera siguranta si continuitate atat celor ce administreaza aceasta societate insa si celor ce fac parte din ea. O forta de munca robotizata si monitorizata, cu limitari genetice si fara nevoi. Contraceptia este redusa la niste tuburi, te oferi sa ajuti la perpetuarea speciei, insa fara contact uman. O societate in care persoanele nu sunt conduse de ideea de a face sex la fiecare pas, fara femei goale, masini scumpe si barbati cu muschi. Ei locuiesc in apartamente minimaliste, fiecare separat, cu mobila eficienta, scanere la fiecare pas, imbracati in costume albe, perfecte avand activititati de viata robotica. Job-uri desavarsite, case imaculate, minti stralucite, pasi siguri, beep-uri de investigatie amanuntita, pranzuri solitare, seri dezolante, saluturi estompate de indiferenta. Suna bine, nu? Totul pare fara fisura, insa este o sinergie creata sa elimine emotiile.

Lumile himerice si cele reale au atatea in comun, se inspira una pe alta, isi imprumuta concepte si se completeaza. Nu ar putea avea credibilitate si forta una fara alta. Cel mai sigur, teama de moarte a condus lumea iluziorie sa creeze aceasta interdictie pentru emotii. Persoanele care simt, sunt considerate infectate si defecte, iar pentru identificarea acestor anomalii, sunt trimisi in locuri speciale unde nu mai exista cale de intoarcere. Pasi cu specificatii clare, tratamente si simptome umanizate unde finalitatea este cea a noastra, a tuturor. Esti sortit pierii daca simti. Ca si in lumea noastra, stii? Se intampla la tot pasul sa facem lucruri inconstiente din cauza fricii de moarte: avem fobii, anxietati, ne autosabotam, stresam, ascundem sau negam diverse ganduri si trairi. Diferenta este ca la ei vorbesc deschis despre asta, a simti este o vulnerabilitate. Care in final te va conduce la moarte. Doar ca…noi avem in tratament la care ei nu isi permit singuri accesul: iubirea. Fata de noi, fata de cei apropiati sau mai putin. Iubirea in toate formele ei.

Inchipuiti-va un el si o ea, o ea si o ea, un el si un el, sau oricare varianta care va convine in acel univers redus. Cum ar experimenta ei trairile, cum s-ar ascunde de cei din jur, cum ar descoperi ca fiecare din ei are stimuli si insticte. Cum gandurile despre iubire ar prima sex-ului, cum contactul uman ar preceda orgasmul sau ego-ul. Cum o atingere de mana, o privire, ar fi bazele experimentarii primelor emotii. S-a consumat si dragostea. Punctul culminant? cei 2 sunt nevoiti sa aleaga intre a ramane in zona de siguranta prin aplicarea unui tratament anti-emotii sau risca sa simta, ceea ce poate aduce cu sine excluderea, despartirea.

Ar parea ciudat, insa nu este un secret pentru nimeni ca in lumea in care traim suntem si noi programati de mici. O programare indirecta pe care de multe ori o descoperim mult dupa, poate de cele mai multe ori cand dam de greu. Da, suntem programati de tot ce avem in jurul nostru in copilarie. De modul cum ne vorbesc, cum vorbesc intre ei, cum se comporta cu noi si ceilalti. Suntem programati prin observare si imitatie sa experimentam cu ajutorul emotiilor. Iar asta inseamna ca a simti poate provoca atat bucurie cat si tristete. Poate ai perceput ca a plange este rusinos, ca a fi furios ii deranjeaza pe ceilalti, a fi prietenos este periculos, a-ti arata bucuria poate fi sfidator, a fi confuz reprezinta slabiciune sau a sta singur inseamna izolare. Sau poate foloseai de mic cuvinte ca iubire, ingrijorare, timid, gelos, nerabdator, furios, dezamagit, ceea ce punea bazele identificarii sanatoase a emotiilor. Oricare ar fi varianta, a simti ne plimba ca intr-un roller coaster infinit, cu perioade mai lente sau agitate, fara a prevede urmatoarea senzatie.  Iar experimentarea si exprimarea emotiilor fac parte din viata noastra, de asta suntem aici si nu in lumea imaginara. Desi ne putem plimba si pe acolo uneori. Sunt ei mai inteligenti, ii ajuta lipsa aceasta sa isi indeplineasca sarcinile mai cu succes sau sa fie mult mai multumiti de viata lor? se prea poate. Nu stiu voi, insa cel mai sigur as fi fost o dezertoare in lumea fantastica a lipsei starilor.

Apropos, va recomand sa vedeti Equals, asta doar daca nu vreti sa ramaneti cu propria reprezentare a ceea ce am scris mai sus 🙂  Egali in societatea blocata reactional si egali datorita iubirii. Ma bucur ca suntem la fel iar uneori ne simtim speciali, in egalitatea noastra.

(3)(0)
FacebookTwitterLinkedInWhatsApp

Leave a Reply