A ierta sau a nu ierta

iertare

Este doar un cuvant pana ajungi sa nu mai vorbesti cu usurinta de el. Pana iti dai seama ca ti-e mai bine daca nu te gandesti, cand eviti sa-l pronunti sau te enervezi cand ti se vorbeste despre el.

NU, tu nu poti ierta, de fapt nu este cazul sa faci asta. Ce, ai tu vreo vina in toata povestea? Cu toate expresiile astea motivationale care te invata sa duci o viata mai buna, ajunge sa fie la moda sa ierti, sa fii in randul celor cu inima deschisa si care radiaza de empatie. Esti asigurat, prin simpla lor citire ai un loc in Rai. Dar ce stiu ei despre iertare? despre furia, rusinea, vina care te domina? Chiar iti pot recomanda compasiune in locul agresiunii sau conciliere in locul resentimentelor? Cum isi permit sa pomeneasca despre impacare in locul razbunarii? Cand interiorul tau cere DREPTATE pentru suferinta traita, pentru ca tu nu astepti multe, doar perfectiunea. Cand constiinta ta urla amenintandu-te ca uitand ce s-a intamplat, va avea ea grija sa te streseze si sa-ti produca anxietate ca si pana acum. Cum, deja iti lipseste depresia aia care te ajuta sa te afunzi in fricile ancestrale?

Nu, nu schimbam absolut nimic, spune durerea care continua sa te defineasca. Vei continua cu mania si ostilitatea, te protejeaza si nu exista riscul de a gresi. Sunt ca o bariera care te vor ajuta sa nu mai suferi pe viitor, esti mai mult decat in siguranta. Veti avea o viata fuzionala desavarsita. Toti astia care te-au facut sa suferi de-a lungul timpului sunt adevaratii tai dusmani, nu partea din tine care nu iti permite sa mergi mai departe. Cum sa te concentrezi pe partile pozitive cand pur si simplu ai fost ranit? este asa de greu de inteles ca atata vreme cat ei nu se schimba nu are niciun rost sa o faci tu? Pe bune, pentru cine? Nu merita ei asta!

Capitolul 2. Alegerea. Merita sau nu, este vorba despre tine, nu despre ceilalti. Pana la urma, oamenii vor continua sa te raneasca intr-un fel sau altul. Iar tu ai facut si vei mai face greseli.  Traieste-ti vina, regretul, tristetea, insa toate gandurile negative si comportamentele distructive sunt de fapt o auto-pedepsire. Cum ar suna auto-acceptare in locul auto-brutalitatii? Cum ar suna sa nu te mai condamni pentru alegerile facute, sa recunosti simplu ca in anumite momente ai gresit, insa sa refuzi sa te mai penalizezi, sa te ierti. Nu inseamna sa uiti, sa te scuzi pe tine sau ceilalti de anumite comportamente, sau sa te intorci la vechile relatii daca nu simti asta. Ci sa te eliberezi. De mania fata de tine in prima faza.

Este un dar inclus intr-un proces. Un dar pentru tine, nu pentru altcineva. Poate ramane o parte din viata ta, caci cel mai posibil, ceilalti nu se vor schimba dupa voia ta, sau poate nici nu vor reactiona la trairile tale. Dar este o schimbare dedicata tie, care poate sa iti aduca pacea, impacarea, vindecarea spirituala si fizica.

Sau te poate tine legat de trecut, probleme de alimentaie, depresie, stres post traumatic, confuzie, inversunare.

Cine ar crede ca ti le oferi singur?

“Emancipate yourselves from mental slavery, none but ourselves can free our minds!”

(3)(0)
FacebookTwitterLinkedInWhatsApp

Leave a Reply